Béla Bartók - biografie
“Una dintre trăsăturile caracteristice ale lui Béla Bartók a fost acela că a predat întotdeauna, transmitea propriile experiențe și dorea ca oamenii din cercul său să se dezvolte, să se educe.“ – Márta Ziegler, „Treisprezece ani”, vezi Breviarul Bartók, în colaborare cu József Ujfalussy (Budapesta, 1980), 571.
Béla Bartók: pianist, cercetător al muzicii populare, profesor al academiei de muzică, unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului XX. Activitățile sale artistice și științifice au fost determinante pentru epoca sa, atât în Ungaria, cât și în Europa.
S-a născut în 25 martie 1881, la Sânnicolau Mare. A crescut într-o familie care a iubit muzica: tatăl său, Béla Bartók Sr., a fost directorul școlii agricole, însă știa să cânte la pian și violoncel, a fondat o orchestră din oameni pasionați de muzică și a încercat să și compună. Mama sa, Paula Voit, a fost profesoară la școala populară și totodată prima persoană care l-a învățat pe fiul său să cânte la pian. Interesul și talentul muzical al lui Béla Bartók au devenit evidente încă din copilărie. Primul său instrument muzical l-a primit la vârsta de trei ani: o tobă la care a cântat, deja, formule de ritm complicate. La vârsta de patru ani a știut, deja, să cânte patruzeci de piese la pian – cu un singur deget. La vârsta de șase ani – la cererea sa expresă – mama sa a început să îl învețe să cânte la pian.
Moartea lui Béla Bartók Sr., în 1888, la vârsta de numai 32 de ani, a fost o lovitură dură pentru familie. Ca să își poată susține familia singură, Paula Voit și-a căutat un post de profesor; s-a mutat de mai multe ori, printre altele la Oradea, Bratislava și Bistrița. Într-un final, familia s-a stabilit la Bratislava. Acolo, cariera sa muzicală a început să se dezvolte mai serios, sub coordonarea lui László Erkel a făcut cunoștință cu clasicii istoriei muzicii. În 1899 a fost admis la Academia Națională Regală Maghiară de Muzică din Budapesta, unde a studiat în paralel pian și compoziție. Ca pianist, cariera sa s-a aflat în ascensiune, însă în ceea ce privește compozițiile a stagnat o vreme; totuși, a făcut deja experimente în îmbinarea muzicii maghiare cu cea europeană.
În 1904, în Ratkó (acum în Slovacia) a auzit pentru prima oară un cântec popular maghiar de la o tânără din Chibed (județul Mureș). Acesta a fost momentul pe care îl putem considera punctul de pornire al colecționării de cântece populare de către Bartók, care în urma activităților intensive de colectare cuprinde cântece populare maghiare, românești și slovace, deopotrivă. Profitând de posibilitățile tehnice ale vremii, Bartók a colectat muzică și cu ajutorul unui fonograf, iar mai apoi a prelucrat rezultatele cercetărilor sale cu o precizie științifică. În 1907, a devenit profesor al Academiei de Muzică, și tot în această perioadă i-au fost publicate primele lucrări majore. În 1909, s-a căsătorit cu Márta Ziegler, iar un an mai târziu s-a născut primul său fiu, Béla Bartók Jr. La acea vreme, munca sa de compozitor a mai fost întâmpinată cu o puternică respingere din partea criticilor și a publicului. Primele succese majore le-a obținut după 1917, atunci când la Opera din Budapesta a fost prezentat baletul „Prințul sculptat în lemn”, urmat de opera „Castelul lui Barbă-Albastră”.
Primul Război Mondial și evenimentele politice ulterioare l-au afectat mult pe Bartók, afectându-i atât viața de zi cu zi, cât și activitățile creative. În anii 1920, activitatea sa a fost intens urmărită și pozitiv evaluată chiar și de presa internațională. În această perioadă, Bartók a avut din nou o mulțime de concerte. În 1923, a divorțat și s-a recăsătorit cu Ditta Pásztor, una dintre elevele sale. În 1924 li s-a născut un copil, Péter Bartók. După o scurtă perioadă de creație mai restrânsă a urmat o perioadă foarte activă, în care au apărut o mulțime dintre piesele sale pentru pian. În 1936, a devenit membru al Academiei Maghiare de Științe și a compus una dintre cele mai cunoscute compoziții ale sale pentru orchestră, „Muzică pentru instrumente de coarde, percuție și celestă”.
În America s-a ocupat în primul rând de activități științifice pentru Universitatea Columbia, și rareori a susținut concerte. A avut mai multe prelegeri la Universitatea Columbia și Universitatea Harvard. În timpul șederii sale în America, în curând și-a făcut apariția boala sa fatală, leucemia. În ciuda sănătății sale deteriorate, a continuat să compună: în această perioadă au luat naștere „Concerto” și „Sonata pentru vioară solo”. În ultimul său an de viață a început să lucreze la trei noi opere, pe care nu le-a mai putut termina. După o lungă perioadă de boală, a murit în 26 septembrie 1945, la New York. În 1988, cenușa sa a fost depusă, în cadrul unei ceremonii solemnă de reînhumare, în Cimitirul Farkasrét din Budapesta.
„Iar tot ceea ce opera sa nu a prea putut dezvălui, poate fi confirmat de cei din apropierea sa, de familie, de țăranii care i-au cântat și de elevii săi, deopotrivă: că dincolo de această personalitate creatoare extrem de complicată se afla o persoană incredibil de umană, simplă, directă.” – Bence Szabolcsi, „Viața lui Béla Bartók”, vezi Ferenc Bónis, Viața în imagini a lui Bartók (Budapesta, 1958), 5.
Echipa de proiect a Zilelor Folclorice Bartók: Debreczeni Cintia, Erdei Ildikó, Makai Mercedes, Orosz Sándor și Virginás Emese. Textele au fost traduse în limba română și engleză de către Laslavic Tímea și Molnár Tímea. Traducerea QUIZ-ului în engleză de către Vajna Gabriella.
Proiect finanțat prin Programul cultural național Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023