Liceul Teoretic Bartók Béla

Liceul Teoretic Bartók Béla

Timișoara

Bartók, cercetătorul muzicii populare

“…atunci când efectuăm notițe în baza înregistrării de pe fonograf, viteza rotației poate fi setată la minim […] astfel putem nota diferitele aspecte complicate abia audibile și diferențele de ritm cu o precizie cu care nu am reuși să o facem niciodată ascultând cântecul pur și simplu, nici dacă am face-o de mai multe ori. Și, în sfârșit: fonograful este unul dintre cele mai bune instrumente pentru atingerea obiectivului ideal de a contracara cât mai mult posibil elementul subiectiv în cursul muncii noastre de colectare și de studiu al cântecelor populare. […] Atâta timp cât munca umană va fi inclusă în procedură, cu siguranță vor exista elemente mai mult sau mai puțin subiective în înregistrare, în clasificare etc.“ – Cum și de ce să colectăm muzică populară, Scrierile lui Bartók 3.

 

În mai 1904, Béla Bartók a călătorit la Ratkó (în Slovacia de astăzi), unde a auzit pentru prima dată un cântec popular maghiar de la o servitoare originară din Chibed (județul Mureș), Lidi Dósa. Acesta este momentul pe care îl putem considera ca fiind începutul activității lui Bartók de a culege cântece populare. La început, locurile în care culegea cântece populare erau alese pe considerente financiare: mergea acolo unde avea rude sau cunoștințe. Apoi, în vara anului 1906, culegerea de cântece populare a început să aibă loc în mod regulat și sistematic, pe baze științifice. La acea vreme, Bartók a luat deja în considerare și ideile lui Zoltán Kodály, și a folosit fonograful, care era o inovație tehnică a vremii. Pe parcursul anului, a adunat peste o mie de melodii maghiare din mai multe regiuni de pe teritoriul Ungariei de astăzi, respectiv a înregistrat și trei sute de cântece populare slovace.
În 1907 și-a continuat activitatea în aceeași zonă de pe teritoriul de astăzi al Ungariei, iar apoi a călătorit și în Transilvania, unde a adunat șapte sute de cântece. În timpul șederii sale în Secuime a observat prezența pentatoniei în melodiile vechi maghiare, ceea ce a fost considerată ca fiind una dintre cele mai mari descoperiri din istoria muzicii populare a vremii. Cântece populare românești a început să colecționeze în 1909, la început în Beiuș și în împrejurimile sale (județul Bihor).

Din cauza turneelor pe care le susținea, munca de colectare a fost desfășurată cu o intensitate fluctuantă, însă până în 1914 a strâns în fiecare an o cantitate mare de cântece maghiare, slovace și românești. În 1913 a ajuns și în Algeria, iar în 1936, în Turcia. A realizat în mod continuu o analiză comparativă a folclorului diferitelor popoare, ceea ce a condus la mai multe rezultate științifice semnificative: a contribuit la definirea relației dintre muzica maghiarilor și muzica popoarelor vecine și înrudite, a dezvăluit straturile stilistice din muzica populară maghiară și a încercat să găsească răspunsuri cu privire la originile și la prevalența diferitelor stiluri. Tot lui i se atribuie și prima separare a zonelor de dialecte în cadrul muzicii populare maghiare.

Un denunțător mărturisește despre Béla Bartók:

Primul Război Mondial și noua situație geopolitică au pus capăt, în cele din urmă, călătoriilor sale pentru a colecta cântece populare.

Béla Bartók: Cântecul popular maghiar

https://mek.oszk.hu/14800/14873/14873.pdf

„Cele mai fericite zile din viața mea au fost cele pe care le-am petrecut în sate, printre țărani… Sunt convins că melodiile noastre populare adevărate sunt, fiecare, un exemplu real al celei mai înalte perfecțiuni artistice. În sfera lor le consider niște creații maiestuoase la fel de importante precum o fugă a lui Bach sau o sonată a lui Mozart în lumea de care aparțin acestea. O astfel de melodie este un exemplu clasic de exprimare deosebit de concisă a unei idei muzicale – care evită tot ceea ce este inutil. Este adevărat că această concizie, precum și expresia neobișnuită a melodiilor reprezintă motivul pentru care este mai dificil să aibă un efect real asupra unui muzician sau iubitor de muzică. Pentru muzicianul obișnuit, cele mai importante elemente din fiecare piesă muzicală sunt contribuțiile standard pe care le cunoaște deja bine. El se poate bucura doar de aceste șabloane familiare și nu are capacitatea de a înțelege esența de bază. Însă din muzica țărănească despre care vorbim acum lipsesc toate aceste lucruri auxiliare – aici, totul este fundamental de esențial. Prin urmare, nu este surprinzător dacă între muzicianul obișnuit și acest gen de muzică nu s-a putut forma o relație mai intimă” – Béla Bartók: Muzica populară maghiară și noua muzică maghiară, 1928) – István Pávai: Béla Bartók, cercetătorul muzicii populare (folkMAGazin 6/2007)

 

Sursa fotografiilor: Centrul de Cercetare pentru Științe Umaniste, Institutul de Muzicologie, Arhiva Bartók, Budapesta; Muzeul Național de Istoria Teatrului, Budapesta; Centrul de Cercetare și de Muzeu Omagial “Liszt Ferenc”, Budapesta.

Echipa de proiect a Zilelor Folclorice Bartók: Debreczeni Cintia, Erdei Ildikó, Makai Mercedes, Orosz Sándor și Virginás Emese.  Textele au fost traduse în limba română și engleză  de către Laslavic Tímea și Molnár Tímea. Traducerea QUIZ-ului în engleză de către Vajna Gabriella.

Proiect finanțat prin Programul cultural național Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023